Ce se întâmplă în ARGENTINA

0
83

Au trecut primele 3 luni ale președintelui Milei venit să salveze peste 40 de milioane de locuitori de la faliment. Adică Argentina.

Când Milei a preluat Argentina inflația era la 143%. Ca să înțelegem ce înseamnă asta, amintiți-vă că anul trecut ne apropiam de dezastru cu o inflație de 15%. Ei erau anu’ trecut la 143%. Și părea mult. La sfârșitul lui ianuarie anul acesta trecuseră deja de 200% inflație. Teoretic Argentina este a treia cea mai mare economie latin-americană.

E a treia țară după Liban și Venezuela ca dezastru economic.

Cum s-a ajuns aici?

La un moment dat Argentina era una dintre cele mai bogate țări ale lumii, de acolo a plecat. De la mijlocul secolului 19, până în prima jumătate a secolului 20, așa stăteau lucrurile.

Buenos-Aires era considerat Parisul Americii de Sud. Era anticipat că va avea aceeași traiectorie precum Statele Unite ale Americii având condiții de dezvoltare similare. Fostă colonie care și-a declarat independența exact ca Statele Unite.

La dezastru a participat și domnul acesta, Juan Domingo Peron, ales președinte după al doilea război mondial. Omul a venit la putere inspirat de felul în care conducea Italia fascistul Mussolini.

Unu’ dintre lucrurile dezastruoase pe care le-a făcut a fost izolarea economică a Argentinei. S-a izolat de comerțul internațional. Explicând că în felul ăsta protejează muncitorii argentinieni.

Deci, în timp ce americanii desfășurau planul Marshall și comerțul global izbucnise, Argentina se izola nefăcând parte din această dezvoltare, blocând toate importurile, punând taxe descurajante pe import. Zicea că în felul ăsta dezvoltă industriile din cadrul Argentinei.

Sună bine nu, da’ nu sună a Ceaușescu?

Asta a făcut ca industriile Argentinei să nu fie nevoite să țină pasul cu cele internaționale inovând și să nu aloce fonduri la dezvoltare.

Peron a devenit foarte popular, dând foarte mulți bani în programe ajutare socială. Și asta sună bine, nu? Doar că banii ducând use acolo nu s-au mai dus în dezvoltarea țării. A format o instituție care se ocupa și de stabilirea preturilor la restaurante.

Din 48 până în 50, ideile astea spectaculoase au distrus moneda argentiniană, pesoul și-a pierdut 70% din valoare.

Spre exemplu, cheltuie enorm cu subvențiile, spre a-și ajuta populația sărăcită. Să dăm un exemplu un european cheltuie în medie cam 40 $ pe lună pe electricitate. Un argentinian cheltuie în medie, de 8 ori mai puțin, adică 5 dolari.

În ultimii ani asta costă guvernul peste 12 miliarde de dolari de la buget. Cam 2% din PIB. Deci, ești într-un cerc vicios, pe deoparte ai poporul extrem de sărac și trebuie să-l ajuți pe de altă parte cheltuind pe subvenții atâta, nu ai cum să-l scoți din sărăcie.

Chestie similară cu cea petrecută la noi, unde sunt crescute pensiile din impozite crescute mediului privat, care mediu privat, să poată plăti, crește prețurile produselor, astfel încât puterea de cumpărare a pensionarului e aceeași, deci n-ai făcut nimic.

O altă prostie care seamănă cu cea pe care o fac la noi este dimensiunea bugetarilor. Din 13 milioane de oameni care lucrează în Argentina, mai mult de o treime sunt angajații statului.

Deci, mare parte din buget se duce pe pensii și salarii, nu au bani de investiții, tehnologie și dezvoltare. Ceea ce face ca lucrurile să nu se poată schimba.

Și ca să fie și mai rău, Argentina trăiește într-un deficit mare dintre cat cheltuie și cat produce, rezolvând problema în principal printând bani. Ceea ce a făcut ca moneda lor să fie un dezastru. Asta se adaugă și împrumuturile imense pe care le au făcut, împrumuturi la care nu prea mai au acces acum, ne mai fiind plauzibilă returnarea lor.

Datoria externă Argentinei este mai mare decât cea a Egiptului și când spun mai mare mă refer dublu începi tu fiind țara cu cea mai mare datorie la fondul monetar international. Argentina are 1/3 din cât a împrumutat toate celelalte țări Fondul monetar.

Dar lungul anilor președinți argentinian au venit cu tot felul de soluții rezultatul fiind același, mai multe datorii. Și inflație mai mare. Toate măsurile severe duc la o inflație în final mai mare.

Planul lui Milei este dolarizarea Argentinei în războiul pe care îl duce cu Banca Centrală. Pesoul argentinian este felul în care Banca Centrală controlează lucrurile. Milei vrea să-i ia din putere, trecând la o monedă pe care nu o poate controla.

Deja argentinienii își fac economiile în dolari pentru că moneda lor e o rețetă pentru dezastru. Doar că sunt limitați, sau erau limitați, nu pot cumpăra mai mult de 200 de dolari pe lună. Lucru care evident a creat o piața neagră cumpărării de dolari, la preț dublu.

Lasă un răspuns